alerg ca un inorog scăpat din scoarțele poveștii
și nu mă opresc decât rareori
să mă oglindesc în visul vreunui rătăcit.
țările și mările umblate trec una câte una
una câte una în spatele meu
încât mă sperii de gândul
că singurul lucru care îmi e aproape
(până sub piele de aproape)
este călătoria aceasta
cu pasul ei iute ori ușor
cu ticăitul ei de ceas cu bateria pe terminate
cu toate cuvintele cusute pe un zmeu
ori transformate în păsări.