Într-o iarnă așteptam
Cu mărgele, pe un neam
Și-auzirăm, pe-un canal,
- Vai de Omul de pe mal !

Îl știam în satul său,
Dar murea la Chișinău
ÃŽntr-un accident banal -
- Vai de Omul de pe mal !

L-ascultam noi, Dacii toți,
De prin toate patru părți,
Cînd striga, plin de amar,
- Vai de Omul de pe mal !

Și-a plecat făcînd pereche
Cu Poetul Nepereche,
Daciei nimb genial -
- Vai de Omul de pe mal !

Trist, ca plopul fără soț,
A plecat doinind, la morți
Și-a lăsat satul orfan;
Vai de Omul de pe mal !

Astă-noapte acas venea -
Își cîntase Dacia;
I-au făcut proces-verbal
Și-a rămas satul orfan...

Două lacrimi și doi frați,
Chiar prin moarte-mbrățișați
ÃŽn simbol de Pantheon -
Vai de malul fără Om !

Þara mult și-a adorat-o,
Însă Prutu-i sluj la NATO
Și mancurții-n carnaval -
- Vai de Omul de pe mal !
18 ianuarie 2009