Alei pustii
Îmi poartă pașii
Prin frunzele răscolite
De tristeți autumnale.
Îți caut din nou la răscruci umbra
Rătăcind prin lume.
Ascult ecoul vorbelor tale
Spuse demult.
Adevărul a rămas îngropat
ÃŽntr-un timp
Care moare câte puțin
Cu fiecare clipă care trece
Peste noi.
Numele ne-a rămas
Undeva, într-o agendă de telefon
Spre aducere aminte

Că odată am existat.
Când și cum
Am început să credem că suntem doi
Deși eram unul ?
ÃŽntre noi
E un drum curmat la jumătate
De cuvintele mute
Fluturând că niște batiste
Pe un peron de gară
Cu un singur tren.

Lelia Mossora
11 nov 2009