am în stomac o zi de luni
nervos
și în cap un curent
subacvatic
care tace și sapă
mă las în genunchi. mi-aș băga mâna pe gât să-i simt
bolnav
violența. am senzația
că sute de mii de oameni fac asta odată cu mine. dincolo
marea se subțiază spre cer într-o dungă pustie
o venă care atârnă
simplu

o țin între degete îi iau pulsul
de mort – din obligație. a dvs, ca întotdeauna. alb.
nici măcar nu trebuie să mă forțez
să-mi fie silă milă sau să doară
ca atunci când nu văd nimic și mă dau jos
din pat

în creierii nopții și noaptea
rămâne în capu' oaselor
lipindu-și piciorul de tine. între perne miros
& căldură. îmi ține locul. deși
când ies
aș putea să o iau cu mine – drept cămașă.
să pun de cafea. sau ceai. știi tu
chestiile care se fac mereu ca să
pui o distanță între tine și
între

ritualul pentru atunci când
nu poți să vorbești să lovești
să pleci sau orice altceva
mă uit pe geam și dumnezeu știe
la ce mă gândesc. la nimic - îți spun eu
e noiembrie

și frigul ăsta de-aici e fără angajament și
fără asperități și fără
convingere ca o
legătură care ține o vreme doi oameni (500 lei/lună + cheltuieli. pat dublu.
șifonier. masă cu 2 scaune. cablu tv și opțional internet.
acces la toate utilitățile - baie bucătărie mașină
de spălat automată frigider. perioadă lungă)

de undeva din spate
aud cum respiri
ca o gură uriașă într-o pungă de plastic
mult mai uriașă

buldozerele s-au oprit
alunec pe dig - nu e nimeni
rădăcinile alea
stau să cadă răscrăcindu-se
peste ape
ca o grămadă de târfe
am vrut foarte mult să-ți vorbesc ieri
și n-am putut. am vrut să
ating punga aia

dacă o fac
nu mori tu mor

eu