Îmi aud moartea.
în clipa asta aș vrea să surzesc.
Aștrii îmi cântă,
Ei îmi iau moartea și o îmblânzesc.

În suflet am încrustată durere -
îmi curge prin vene efervescent -
Aripi de umbră și limbi de foc
îmi învăluie sufletul și-l ucid cu nectaruri.

Nu mă ajută nimeni, toți stau și privesc:
Iadul ceresc mă așteaptă,
Mă-nalț pe cruce și m-arunc în abis
Sărutul promis nu mai vine.

Dar...

Te văd, te văd și inima-mi tresaltă.
Aș vrea să-mi ascund sentimentul
de ironia
buzelor tale păgâne.

Spune-mi,
de ce zeii sunt atât de cruzi?
Ne privesc și râd sfidător,
Împiedică
Ne împiedică
să ne iubim.
Închid porțile cerului
și ne intorc spatele.

Te vreau,
Mai mult decât atunci
când mi-am dorit să mor.
Te vreau,
chiar dacă, asemeni zeilor,
închid ochii și-ți întorc spatele.