Hazard

Prin cazinoul vieții,
La braÈ› cu-al meu noroc,
Am provocat destinul
La un sinistru joc:
Pe cartea tinereții
Mizatam fericirea
Ce-n răzbunarea-i crudă
Mi-a blestemat iubirea
Pe care,am pierdut-o,
Căutându-mi idealul
Atunci cu-amarul vieții
Mi s-a umplut paharul.
Și fiindcă am pierdut
ÃŽn jocul cu iubirea
În a sa răzbunare
Mi-a adormit simțirea
Și astfel am aflat
Cum poți să fii mort-viu,
Fiind închis în viață
La fel ca-ntr-un sicriu;
Și-am mai aflat atunci
De la fatalitate
Că existența face
Un pas până la moarte;
Și cum nescrisă stă
O lege din natură
Același pas desparte
Și dragostea de ură.

Destinul îmi servește
Și cea din urmă carte
Mizând cu libertatea,
Am mers mult prea departe,
Văd pânză de paianjen
Oriunde mă întorc
Iar valul vieții-mi smulge
Din brațe-al meu noroc!
Privesc tăcută-n jur
Cum se-ntronează gheața
Mi-a mai rămas în suflet
Durerea și speranța.
Încerc să ies din joc,
Amanetând dreptatea,
Mă lupt să nu îmi pierd
Și verticalitatea.
Acum când știu prea bine
Că viața nu-i o glumă
Din valuri de eșec
Eu mă transform în spumă
Și fiindcă-am dezlegat
O parte din mistere,
Mă odihnesc la umbra
Singurătății mele!