Părinți, dragi îngeri

Urcând pe poteca destinului
Aud glasul stins al suspinului,
Trist bate gongul trecutului,
Azi înțeleg glasul vântului!
Privesc cu-ntristare spre casă,
În suflet, greu, doru-mi apasă
Iar liniștea țipă nebună
În viața ce freamătă-n spumă!
Vă caut în durerea din mine
Și-aș vrea să vă știu că vi-i bine,
Lung scârțâie glasul porții
Și simt c-am atins pragul morții!
Tot urc pe a timpului scară
Dorind să vă iau din povară,
Mă-nalț îngeri dragi, către voi,
Căci vă vreau pentr-o clipă-napoi!
De când printre stele-ați plecat
Să mai fiu copil am uitat,
Vă aștept ca pe vremuri în casă
Să serviți fericirea pe masă!
De când lipsa voastră mă doare
Rătăcesc pe a timpului cale,
Rog clepsidra să se-ntoarcă-napoi
Să mai stau doar o clipă cu voi
Și mă rog cu credință la val
Să v-aducă o clipă la mal!...
Vă aud doar ecoul din mare
Cum în cânt de sirenă dispare
Și v-adun în tăcerea adâncă
Lacrima ce-ați lăsat-o pe stâncă.

Când v-ați dus, ați luat după voi
Tot ce astăzi vă cer înapoi:
Seninul din ziua de vară,
Concertul de broatec din seară,
Parfumul de flori din grădină,
Surâsul ce-aduce lumină,
Poveștile spuse în șoapte,
Mirosul de mere coapte,
Văpaia din vatra de pâine,
Speranța din ziua de mâine,
Mi-e dor de a voastră dojană,
Am uitat să mai spun: tată, mamă!
De-ați veni, m-ați găsi mai docil
Și-aș mai fi pentr-o clipă copil...
Când durerea plânge în noi
Vă chemăm dragii noștri-napoi,
Poposiți în valea de plângeri
Să v-aflați dragii voștri îngeri
Obosiți, plini de griji și nevoi.
Ridicați-i! Luați-i cu voi!