cărările acestea m-au bătătorit
am obosit mi-e foame sete și mi-e frig
sunt Somn
mă tem că astăzi sting lumina

se spune

despre ce-a murit în vis că-i moare moartea
am carnea transparentă ca un felinar
de cimitir în care zi de zi iubirea veche
aprinde-o candelă să mă mai pomenească
să-mi drămuiască viul din cântar

orăcăi dintr-o Rana paradoxa
râia stelelor îmi ține loc de piele
cele mai de negăsit pietre sunt perle
într-o lume care pute a pește

mă simt dintr-o dată fioros și manin
ochiul mi se îngustează a canin
ce nu va rupe gâturi de cocoare
dar va răpi din cercurile apei căprioare


cu sânge cald șiroindu-mi pe bot scrie-voi cartea
se spune despre ce-ai ucis în vis că-i moare moartea