Ades a noastră viață
Ce pare a fi plăcută,
E ca o mălăiață
Ce nu a fost gustată.

Ades ale noastre gânduri
Se pierd în Univers,
La fel ca niște săruturi
Ce încă nu s-au șters.

Ades noi stăm în râul
Vieții întristate,
Și ni se pare răul
Inel cu nestemate.

12 Iulie 1996