Cum să fiu plictisit de tandrețea atingerilor
doar în iubire nu e nicio durată
nimic plat monoton
dezbrac toate înfățișările le așez pe pieptul tău
respiră adânc
ne transformăm neîncetat în toate formele posibile
tu deasupra sub un văl strălucitor ai să mă ridici
cum își ridică vulturul prada după o luptă grea
ce zi e asta sau ce noapte
de când sunt înnoit cu amprenta buzelor
nerostite sunt toate
au rămas pe cerul gurii
am impresia că trupul tău contorsionat e deja din lumină
o claviatură solară în imperiul gerului
prin alchimia din carne
respiră
respiră adânc la înălțime
e doar continuitate înălțare