Văzusem odată intr-o baltă,
Ca intr-un cristal din ăla fin,
Un pește dintr-o sticlă mată,
Si mi se părea că-i lin .

Ce stranie asemănare,
Total opusă legii firii,
Avea in gură un lemn tare
Infipt, contra naturii.

L-a lins aseară pisicuța
Cu drăgălăsie,
Si i-a făcut și cu lăbuța
Un pic, in dușmănie,

Avea și spinii cu prestanță,
Precum rechinlor le cresc,
Cand apa fleoșcăie-n faianță,
C-un damf de baltă, strămoșesc.