Pedeapsa Sine-lui



În pântecul pământului
Stă trupul pedepsit,
Că a lăsat să fie
Ego-ul umilit,
Pentru că evadând
O clipă din vecie
A vrut s-arunce Super-ego-ul
ÃŽn sclavie,
Dorind să ardă
Vasul cilindric de cristal,
Sorbind tot elixirul
Din spiritul vital;
Și dominând astralul
Haotic, Sinele
N-a mai dorit să facă
Ce i-a spus Binele!...
Dar, s-a aprins scânteia divină
ÃŽntr-o noapte
Și-a mai salvat astfel
Un strop din demnitate!

În pântecul pământului
Stă spre-a se coace bine
Piatra secretă-a vieții:
Adevăratul Sine!