Roi de fluturi albi de nea
răscolesc prin suflet
amintiri ce-s astăzi stea
stălucind în zâmbet.

Căntă-n mine un colind
mângâind iubirea
bucuria amintind
dulce fericirea.

Fulgii albi stau și privesc
cum dorința noastră
se-mplinește la un semn
venit dintr-o astră.

E steluța cea de sus
ce anunță zarea
că o dată cu Isus
vom simți chemarea.

Este un colind de dor
izvorât din suflet,
și îl cânți cu-atâta dor,
dar, c-o teamă-n umblet.

Prea frumos, pare un vis
coborât din stele,
dând un strop de paradis
speranțelor mele.

Acum dorul este-n noi
împlinind credința,
că simțindu-l amândoi
prețui-vom viața.