Era la același nor de înălțime cu mine.
Avea părul brunet și despletit,
Muguri de stele în el înfipt.
Genele îi erau prăfuite,
În lacrimi spălăcite.
Ochi negri plini de lumină,
Pe-obraz lacrimi de rugină.
Smalțul buzelor catifelate,
Strălucea în miez de noapte.
Luna la gâtul ei stătea,
Soarele în palmă îl ținea.
Unghile le-avea date cu smoală,
Trupul ei mirosea a toamnă.
Pe brațe ținea un bughet de flori,
Privirea ei îmi dădea fiori.
În mână țineam un felinar aprins,
Ea suflând, visul mi l-a stins...