ÃŽn Apuseni, cununi de stele
Plutesc pe creste când e vară,
Lucind, precum un joc de iele,
Pornite-n dans nebun spre seară.

Pe munți răsar cununi de nori,
Prin care vezi un clar de lună,
Ce-anunță, dimineața-n zori,
Că va fi zi cu vreme bună.

În munți se nasc cununi de dor,
Feciorii strigă după fete,
Ce peste deal muncesc cu spor,
Cu flori de lămâiță-n plete.

Cununi de foc, în Apuseni,
Ard sus pe creste în tăcere,
Chemând iar obștea de mireni,
În noaptea sfântă de-nviere.

ÃŽn Apuseni, cununi de nea
Stau strajă vieții de la munte,
Când, urmărind o primă stea,
Colinde moții-ncep să cânte.