Ecouri de frunze căzute
Din toamne cu-alint de culori,
Prea repede poate trecute
În zborul de ani călători.

Ecouri de frunze căzute
Din toamne pe care le știm
Ca simbol de vremuri trecute
Ce iată, și-acum le iubim.

Ecouri de frunze uscate
Pe-aceleași alei de-amintiri,
Pe care acum sunt plecate
Frumoasele noastre iubiri.

Ecouri de frunze purtate
De soartă-ncotro a vrut ea,
Căci ea decide în toate
Și-n viața ta și a mea.

Ecouri de frunze în noapte
Purtându-se parcă spre cer,
Rostire de taină în șoapte,
Chemare de vis efemer.

Ecouri, vremelnice gânduri
De toamnă asemănate
Cu frunze ce cad rânduri, rânduri,
Pe drum de-amintiri neuitate.