vâră nasul cumpără mărar
magneticul mire-n salar, un fitecine ogarul
uitând si de sine-n ritmul cu care
atâtea chenzine se fac a-l susține
peste sentimente(legende) crește
mărarul contemporan
alte liniștite verdețuri fără împotrivire
are și mireasa salar,famelie
și-o cuhnie(nevisată-se știe-)
mestecă-n oale , jonglând văsăria,
cepele rumene ,
cartea bucatelor pururi zglobie
(câte capitole nu trezesc elanuri naive
la răzvrătire!)
mai urmează la rând, tot în amorțire
frecatul podelei și-al adâncului firii
unde sclipesc rar, tot mai rar
catedralele(ce naiba, ridicole?!)
ale melancoliei...