Vreme-n față, vreme-n urmă
Pașii pururi în zig zag
Lumea străbătută vag
De neliniști care scurmă;

Poate nu vreau să insist
Poate nu mai este cazul
Cine schimbă sorților macazul,
Nu ascultă noaptea Liszt

Pasărea absoarbe timpul
Și se lasă aspirată
Căci de fiecare dată
Survolează ea, olimpul

Dar olimpu-i pentru oameni
Și încununează piscul;
Cine nu-și asumă riscul,
Pierde-ntruna la examen!

Dar mai e în fiecare
Un olimp interior
Ca un mugure de zbor:
Cine vrea, poate să zboare!