E dinainte de antichitate,
Smulsă din coasta lui Adam.
E Eva din acea divinitate
Și nu v-o spune un profan.

E biblică și răsfățată,
N-am altă vorbă să vă spui.
E tot mereu vioara-ntâi
Și de poeți este cântată.

Miaună- în tonuri galante
C-o măreție de simbol,
Ea cântă-n fa minor-major,
De lună nu se mai desparte.

Adesea parcă e vrăjită
Când neatent o calci pe coadă,
Dacă e-n tors sau e la sfadă,
Sare de parcă e trăznită.

Face numai ce vrea ea,
Zburdă, se alintă, tace,
Asta e părerea mea
Că pisicii, n-ai ce-i face.

Cântă-i balada serenadă
Când ea este în ritm de tors,
Dar n-o lua în serios
Când o găsești pe promenadă.

Pisica este ca muierea
Care-ți ia mintea și puterea.
Se pune veșnic întrebarea:
Îți ia chiar totul? Și onoarea?

Epilog (cu repetiție)
Comparația pisicii cu femeia

Femeia e ca o vioară
Ce o alintă cântărețul,
Deosebirea este doară
Că vârsta-i scade veșnic prețul.