Partea I
Mă-întreb cât de păcat e oare
Să minți când inima te doare
Să minți că totul este bine
Să-l rogi sa aibă-încredere în tine.
Tot cauți un motiv,ai vrea să pleci...
Și sa nu îl privești in ochii reci
Vrei doar sa uiți cât de mult te iubește
Că tu ești tot ce-n lume își dorește
Și-atunci când el te vrea numai a lui
“Acum nu pot,îmi pare rău... ”îi spui.
Și pleci și nu-l prevesti.Nu vrei,
Să știi ca viata tu i-o iei
Și mergi și plângi, și taci, si ai,
O inima zdrobita dar nu dai
Doi bani pe dragostea ce-o calci cu ură.
Măcar o vorbă, nu îl lași sa spună
Te plouă și o simți.Te doare
Dar plângi și mergi în continuare

Partea II
Pe Strada Umbrelor e noapte.Plouă…
Ai și uitat ca ai o viata nouă,
Și vezi în ceata ultimul taxiu
Nu mai știi cât e ceasul…e târziu
Alergi peste asfaltul ud ș-atât de rece
Þi-e teama ca taxiul sa nu plece,
Te-apropii tot mai mult de-acea mașină
Și-un sunet grav se-aude în surdină….
Un țipat groaznic,țipat de durere
Ești la pământ,și strigatul tău piere
Un chip ciudat te striga și se zbate,
Pe Strada Umbrelor e încă noapte…

Partea III
Nu știi că-n plin ai fost atunci lovită,
Ca te-ai prăbușit iute, amorțită
Si ca prin vis tot ochii lui ii vezi,
Începi să plângi,acum nu vrei sa-l pierzi.
Îl vezi pe el si sunteți iarăși voi
Și va plimbați prin parc tot amândoi
Cu ochii către cer ramai blocată,
S-ai vrea să-l mai săruți măcar o dată…..