mi-am bătut un cui în talpa potecii
dintr-un capăt de itinerar
se hlizea la mine un bocanc
de parcă mă știa de înc-o viață
și ce puteam să fac mai bine
decât să mă opresc puțin
la marginea de drum
curtată.

mi-au râs în nas cărările bătătorite
de alți bocanci cu ștaif și marcă
dar ce să fac dacă-s plecat
cu cortul ros într-o eșarfă
și capu-nori nu se mai pleacă
la sabia bătută-n prag de seară
pe nicovala aceluiași fierar
de la mine
undeva la țară.