străină o femeie cu umerii fragili
cu vibrația șoaptelor ei
o umbră nevăzută pe străzi
se plimbă prin orașul în ceață cu praful umed
după o iubire pierdută

gata să-și pună sufletul, luminișul gândurilor, ziua de mâine
pe masa dragostei, făra pretexte
așa cum din cuvinte mohorâte
iese seva unui poem

simte cum țâșnesc sentimentele și coboară prin gânduri
bărbatul cu partea ascunsă vederii
să-i ilumineze chipul
și caută, caută

poate într-o zi îl va găsi