sunt atâția lupi
stau cu toții în inimă
gura focului nu greșește nu are ezitare
privesc femeia
mă întreb din care joc lumina mai poate face parte din viață
cetatea e departe lupii sunt tăcuți
nedesprinsă cu înțelegerea ascultă freamătul locului
cuvinte reci pe secul piciorului
curbura vântului care roade piatra
lupii pleacă unul câte unul

ea face încă focul
nu mai e așteptare
alămuri ca un sunet depărtat
fabula zorilor decorticată