se scurgea lividă pe lângă el
din toate nervurile își dorea să fie oprită
cu o șoaptă îngânată pe limba lor

l-a sărutat în fugă
așa ca-n nopțile cu parfum de aprilie

umbrele întunericului îi nemărgineau durerea
din plecarea prematură
câtă dragoste mai avea de oferit

un salt în spirala
și încă puțin
până să-i sărute tălpile
rădăcinile
semn de toamnă

o văd și acum
îngenuncheată devreme
o doare dorul de împreună
și-o chinuie gândul
că va mai trece un anotimp de veghe