Surprins că mi-ai răspuns pe-aceeași cale,
Răspunsul tău e rece și mă doare...
Încet, am să trec peste toate...
Inima mea e ca un felinar stins,
De la o lumânare-aștept să fiu aprins.

Suntem reci, într-adevăr,
Și asta m-a pasă rău...
Este drumul spre calvar,
Nu o potecă din Herăstrău.

Da, mie-mi mai dă câte-o lacrimă,
Pe care-o sparg rapid în palmă...
Ochii tăi sunt plini cu nisip,
Iar tu lumea n-o mai vezi - eo, doar un pic.

Ceva poate o să se schimbe, cred,
Să fim ca doi copii, în oricare din zi...
Dar visul ăsta încă nu e șubred.
Să găsești o explicație, da, e greu,
Dar sufletul tău e ca un trofeu,
Are o valoare și-atinge un apogeu...