citeam din confesiunea lui bolea
"cum îți crapă zâmbetul pe față/ ca o fereastră pe care o spargi
cu ghearele"
citeam poezia
când urmele de avioane se pierdeau treptat în abis

"ochii tăi sunt, sunt ca în fraza aceea
despre cum trăiești golul dintre o lume care
a dispărut și alta care nici nu a început să apară
sunt ca spațiul acela dintre", mi-a spus
și se uita insistent în ochii mei
nu vroia să se rupă din privirea aceea

îmi vorbea despre faptul că fiecare dintre noi
are și poartă un iad în sine
dar și un dumnezeu pe care l-a știut întotdeauna prieten
"ai cunoscut iadul din tine?"
- da, cu siguranță, am spus, când aveam cearcăne de nesomn,
doar că mai am eu o grămadă de diavoli în mine
pe care departe nu i-am cunoscut încă -

uneori ne uitam deasupra
crengile se întrepătrundeau
se auzeau corbii
am început să simțim doar după prima înghițitură
de otravă
cu zâmbetul pe față am început
cu adevărat să simțim

"spune-mi ceva despre z., despre cum scrie..."
ah, nu știu, acum, totul plutește, trebuie să citești
o să înțelegi atunci
"zi-mi ceva, o frază, ce-ți vine în mine, ce te obsedează, acum, repede!"
- ... -
în rest sunt doar acoperișuri, niște acoperișuri sub care mă refugiez
când mi-e frig
sau când mi-e frică de acel infern din mine
un scris cu care mă învelesc, care îmi dă putere când sunt slabă
atât cât să mă țin pe verticală sau poate mai mult de atât

când ne-am dus nu am verificat ceea ce putea fi
o simplă halucinație sau o imagine văzută doar de mine
nu știu dacă de delirul meu sau de miopia lui - imaginea
bocancilor atârnând în aer deasupra stadionului

era mai bine în locul acela, mai bine decât la terasa restaurantului
de până la el unde am mâncat salate verzi
m-am săturat de verde dar verdele este impregnat în ochii mei
nu am cum să scap de el sau de
restaurantul acela care părea o glumă o teribilă glumă

"se spune că dacă bei un pic, asta îți reprimă nebunia,
dar când bei până la capăt,
o simți în toată voluptatea ei"

"așa și nu ți-am numărat toate vertebrele..."
trebuia? sunt lucruri inutile
sunt o grămadă de lucruri inutile, absolut inutile!
lucruri pe care nici nu vreau să le enumăr,
dar pe care le facem cu o grozavă insistență,
cu o grozavă dăruire de sine

"știi, când am făcut poemul acela despre kate, cum că
scria pe câmpul de bombardament
cum scria și nu încerca să se salveze,
am simțit asta în tine, am simțit dăruirea"
e tot ce am, tot ce mi-a rămas, da, cred
că asta aș face, asta doar aș face, dacă aș nimeri acolo -
aș scrie, chiar știind că și rândurile mele se vor face
scrum odată cu trupul acesta
care mi-e dat

nu te uita în ochii mei uită-te oriunde
în altă parte
"nu pot"

(ascultând Godspeed You! Black Emperor - BBF3)