acum merge afară doar cu ochelarii pe nas și cu cizme de cauciuc în picioare
încă mai crede că soarele e becul de 60 W cu fluturi nocturni
la lumina căruia își corecta minutele cu var ținând mâna pe genunchi

câteodată iese la balcon și aprinde o țigară zâmbește trecătorilor
cu un pumn de nisip din care sare un pitic de cristal
își mângâie părul roșcat cumpărat de la 5 km distanță
(a auzit că blondele nu mai sunt la modă)
și-l dă după urechi
iar dacă are noroc de vânt prielnic se transformă în negară
se întoarce în cameră mănâncă hârtii de ciocolată și roade oase
privește la cearșafurile albe cu gura umedă
și-și moaie degetele în vopsea roșie

știe că n-o să scape de acea noapte când actul sexual
îi va sparge sticlele cenușii
îi vor dezlipi ochii
și poate îi vor repara ușa

visează mai tot timpul la o garsonieră de sub unghie
unde fiecare centimetru îi va spune povești
o să-i curețe penele de păduchi și grăsime
și o să-i panseze tălpile rănite cu pioneze

nu vrea ceas pe mână și nici pe perete
urăște unitățile de măsură încă de la lecțiile de fizică din generală
atunci când orice lucru devenea mai greu de suportat decât propria-i privire