pornesc pe strada plină de gropi
să mă întâlnesc cu mama alergând
să se vadă cu tata în bobul de grâu
din coliva unei Joi Mari

îmi înfig în timpane lumânări albe
să nu aud bocetul ce-i arde mistuirea
ca-n atâtea alte sărbători plânse
într-atâta amar de vreme
pe străzile singure
o recunosc

și se pleacă în fața altarului
de fiecare dată trăgându-și sufletul
precum fusta peste genunchii tremurând
împreună cu lacrimile ce se adună-n barbă
odihnind bobul de grâu
și pe bunul tata.