Acuma stau și mă gândesc cu melancolie,
Că n-ai rămas decât o umbră din ce ai fost înainte.
Te pierzi în a jocului fantezie,
Iar eu privesc spre un nou punct și te ascult cuminte.
Te-ntorci pe-un drum presărat de amintiri,
Și vrei să pleci,căci te condamn din priviri.
Te-aștepți să spun o vorbă inocentă,
observi contrariat că nu scot o frază coerentă.

Nebun să fi acum sa crezi că poate,
Îmi voi schimba privirea goală pe jumătate!
Te voi vedea acum într-o ură precară,
De ce-ai crede asta?Nu vezi că numai acest gând al tău mă omoară?

Acum stau și mă gândesc.