Mă simt atât de străină,
Nu-mi pot arăta adevărata față.
Cum se poate așa ceva?
Nu e nimeni ca mine?
Ei mă lasă cu mult în urma,
Trebuie că sunt orbi.
Nimeni nu poate vedea,
Este ca și cum se holbează prin mine!

Cum poți trata lumea în acest fel?
Uita-te la alții, suferă în timp ce vă jucați.
Ai o privire de nebunie pură,
Ai ratat ce e de fapt în mine.
Trec în cealaltă parte
Unde nu mai e nimic de ascuns
Și pot călători liberă, rătăcind.
Cred că am găsit eternitatea.

Am început să plâng singură,
Dar nimeni nu se întreabă de ce,
Nu voi sângera niciodată,
Simt că am fost eliberată.
Lumea doar trece pe lângă,
Și calcă unde mă întind.
Ei nu vor vedea niciodată
Dragostea din mine.

Sunt transparentă.
Cum se poate așa ceva?
Nu e nimeni ca mine?