O noapte și o zi drogate
Stateau de vorbă în cetate.
Una spunea că e frumoasă
Iar cealaltă că e glorioasă.


Noaptea avea o singură rugăminte
Să nu mai existe morminte,
Iar ziua cu al ei dor,
Aș vrea pe zi să mor.



Râdeau că vedeau culori,
Râdeau mai ales de nori,
Norii cu forme divine,
Dumnezeu-o minune.


Vroiau să facă schimb,
Ziua noapte să fie,
Cu-o singură fotografie,
Să dăinuie în timp.


Dar noaptea visa să zboare,
Iar ziua nu credea că moare.
Noaptea să fie visul zilei
Își dorea cu ardoare.


Dar dacă noaptea ar fi doar un vis,
Însemna că ziua suferă de schizofrenie,
Căci în cetate ar fi un abis,
În care ziua drogată să-mi aparțină mie.


Și tot aveau divergențe
Pe tema nebuniei,
N-ar fi mai ușor să fie
Doar schizofrenie?



Amândouă iubeau culorile,
Reci sau calde le-mpărțeau.
Erau surori ce-și țineau mâinile,
Până inghețau.


Aș fi vrut sa fiu și noapte și zi,
Dar degeaba-mi doresc,
Căci noaptea și ziua au probleme,
Pe tărâmul ceresc.


Noaptea adoarme, ziua apare,
Cu regrete neștiind dacă dispare,
Iar noaptea din mintea zilei
Devine isterică din cauza milei.