Pe bancile vechi, ruginite,
Prin frunzele greu adormite,
Sub norii ce-mprastie ura
Visez.

Ascult culori cu gustul negru
Si in vapaia tineretii
Vad sunete ce imi picteaza
Moarte.

In cuferele din tarana
Ce-ascund nemaivazute ganduri
Se simte stralucind sublim
Iubirea.

Prin strigatele inocentei
Ce cheama linistea suava,
Imi vad pe-o lespede de nuc,
Cadavrul.

Imbratisez caldura lunii;
Si-n tremurul grabit al mainii
Iti desenez cu sange, chipul
Inghetat.

In cantecul grotesc al noptii
Si pe cararile de spini
Pasesc descult prin maracini
Spre tine.

M-arunc in marea de iluzii;
Inot prin ceata nemiloasa
Spre ochii ce-mi soptesc usor
“Te-astept!”

Mormintele imi sapa calea
Si candele imi lumineaza
Sicriul care striga gros,
“Adio!