Zoltan Terner


Freamăt sub frunte

freamăt sub frunte
un pui de viscol
peste înzăpezitele mele
tâmple
stoluri cenușii
de cuvinte
unul mă adeverește
altul mă minte
cu muzici
de scăpărătoare
depărtări
fulguiește cristalin
cu clinchete de argint
cu lumini de flamuri
peste ostenitele mele ramuri
cuvintele mi se tot duc
și îmi tot vin
pe nicicând străbătutele mele cărări
mângâiate întru târziu
de cele din urmă adieri
ale încă neprăbușitelor mele zări.