Preludiu primăvăratec

Primăvară draga mea
N-am iubit pe altcineva,
Primăvară unde ești,
La noi nu te mai gândești.

Primăvară care-ai fost
Te-ai dus, sigur fără rost,
N-ai nici cum să bănuiești
Cât de mult azi ne lipsești.

Primăvara care vine,
Vine poate la albine;
Dar nu vine,
Nu mai vine ea, la tine.

De durere-n disperare
Plânge-o Românie mare,
Plâng și florile din glastre
Plâng și inimile noastre.

Chitara ta stă în obroc
Și plâng folk-iștii la un loc,
Plânge arta României
Cu toți artiștii la un loc.

Azi cu-n orizont îngust
Suferim de anti-gust,
Și suferim bună oară
Că folkul trage să moară.

Nu mai e ce-a fost odată,
Muzica-i aplatizată;
Ne dispar surdinele,
Ne-am ucis și rimele.

Ni se duce armonia
Că ne paște gălăgia,
Nu vezi strofele ce mor
Stocate-n calculator.

Toată lumea dă din coate,
Artă face, cine poate.

Și ne paște evident
O mare criză de talent,
Folk-iștii îmbătrânesc
Tinerii nu se grăbesc .

Așteptăm azi, noi curente
Să le fie concurente,
Așteptăm și într-o zi
Noi curente s-or ivi.

Ca tine, o stea n-a strălucit
În farmec, har și demnitate,
De când te-ai stins, tu n-ai murit
Mirifică eternitate.