Ma alint odihnindu-ma cu tampla-mi verde pe ochiul tau inert
Si melancolica devin un profan Dumnezeu creator de lumi
adunand laolalta natura
arta
vers
surogat
urlet
oameni
Toate impreuna in cubul tau
oval, asa-zis
Pastrez la sanu-mi nehranit si amar
doar tihna unei iubiri de lacrima
stinsa tarziu pe fruntea ta
cicatrice modelata vremelnic
intr-un rid
senzual
nerostit