Florile tac pentru că,
dacă ar ști că pot să vorbească,
din adevăr în neadevăr, ar începe
să se mândrească

La început cu mătasea obrazului,
cu rochiile elegante în care s-au îmbrăcat,
apoi cu înălțimea ori bondocimea lor,
sau cu spinul “nevinovat”

Dar florile nu știu că pot să vorbească
și atunci se exprimă și ele
prin parfumul tăcerii... ce ajunge până la stele,
prin culoarea neștearsă a tainei
ce le iese mereu si mereu
de sub mâneca hainei

Să obligi o floare să vorbească,
atunci când ea tace, într-un fel, pentru tine,
arată că nu știi din ce sămânță a răsărit
și că nici puterea cuvântului nu o cunoști
foarte bine