Adânc, ca in pamânt
Stă ingropat sufletul dezlegat
Albit de intuneric
E ca o pată aruncată in infinit

O pată ce pare fără sens
În fluviul timpului rămas
Un sens imersat in timp
Și da, scufundat fără păcat

Sufletul pătat stă ascuns precum
Un păianjen gata să sară
În golul existenței
Dar piere prins
În plasa atât de atent trudită

Dar, ce poate fi mai real decât o pată?
Ce poate fi mai real decât un suflet ce se zbate?
ce poate fi mai viu decât un suflet de moarte încolțit?