Fața lui mi-a spus:
Uită totul…
În afară de ce-ai învățat.
Nici luna nu răsare de capul ei.
Noi privim sus, prin ocheane,
În piezișul nopții
Și-o facem s-apară.

Cu cât e mai greu,
Cu atât e mai sigur
Că faci din tine o elită.

Uite, na, eu nu pot să critic,
Fiindcă n-am inventat ocheanul
Prin care alții se uită de frică.

Cel cu darul spunerii
A gândit că până departe
E drumul bătătorit,
Degeaba am cuvânt,
Fără background cultural
“I may not speak… obviously.”

Cititorii au nevoie
De nume sonore
Ca să nu fie dezamăgiți
De celebritate.

Scriitorii au nevoie
De celebritate
Ca să nu fie dezamăgiți
De ei înșiși.

Criticii au nevoie
De ei înșiși,
Dar primesc darul s(u)punerii.