ah, depărtările ce mare nătângită durere,
când e scris în stele să fim împreună,
să se-nalțe nimburi din priviri vesele sfere,
ochii tăi ochii mei ochii lor numai doruri adună.

mă gândesc deodată cu forță la vraja montană
apropie de noi minereu biologic al iubirii native
vreau să simt chimia ce unește nostalgia codreană
să cred că-s vindecabile toate stările depresive.

vezi, cum toate se ating suav esențe ale unității
de la mare la vârfuri de munți creații perfecte,
de-ar cânta Orfeu cu Pan și pietre la originea cetății
s-ar deștepta și s- ar desțeleni ciuturoase proiecte.


o de-am imita minunea când se întremează văile Thaliane
vitale farmacii ce onorează surâzind rețete cu magii
tu îndrăgostită Caliopa ai cuceri cerești meridiane,
Apollo n-ar mai fi departe captiv pe-al beznelor regii.

ah, dragostea clonată-i greșit pretutindeni milioane ,
scene de lacrimi secunde cenușii născând dramaturgii.