Nu plange că te dau uitarii
Și nici nu plange că te las
Sosit-a ceasu-nstrainării
Și ceasul bunului rămas.

Se rupe-un lanÈ› plin de tarie
Ca firul cel mai subțirel,
Cînd soarta vrea așa sa fie
Zadarnic vrei sa faci altfel.

Și nu mai e nimic în stare,
Să-ntoarcă vremile-napoi
Și-aceea iubire atat de mare,
Ce-a fost odata între noi.

Rămai tu,dar rămai cu bine,
Rămai cu suflet liniștit..
Un dor se duce și-altul vine
Și vei uita că te-am iubit.