Pe această ploaie cu soare
îmi place mult să mă plimb prin piața mare
care e locul tuturor întâlnirilor,
al celor fără lucru și fără căpătâi,
galbeni și lucioși în ploaia cu soare, ca niște gutui.

Trec și azi printre ulucile subțiri
pe unde acum zece ani o fetiță alearga să-mi spună găfâind,
cu înfiorarea primei mărturisiri:
"Te iubesc!"
Și praful străzii mi se ridică-n ochi
învelindu-mă într-un nor ca pe-un adevărat zeu pământesc.

E într-adevăr frumos să treci prin ploaia cu soare
ca prin dulci, sfâșietoare aduceri aminte,
și-n loc să te deșiri, să te cazi și să te jelești,
să te întorci asupra ta, să te faci că nu le cunoști
și să treci fluierând înainte.

E greu să nu te podidească nici o lacrimă
dar e și mai bine să le ții închise sub pleoape
privind senin-nainte, nepăsător aproape,
și numai prin genele ochilor ca printr-o sită
să simți cum te bate subțire, beteala de aur a ploii, însorită.


1942