credeam că faptul e rău dacă zice conștiința
nu știam că ea se ascunde prin cotloane precum peșterile
învechite pline de excremente
și plase de păianjen suprapuse de mii de ani

credeam că sinapsele sînt uși deschise pe ambele părți
largi să nu te apleci și fără praguri
dar m-am împiedicat și am căzut cu fruntea în poala domnului
mirosea a mir și tămîie

nu știam că peștera sînt eu că am mii de ani
și conștiința mea s-a sălbăticit înainte de naștere

m-am împiedicat
prins în propria plasă m-am zbătut pînă ce mîna aceea fierbine
a prins mîna mea rece
apoi călduț m-a lăsat să-mi reglez
ceea ce numesc ordine

mă încălzesc prin fapte pînă fierbinte
voi ieși ca undelemnul
la suprafață.