Nu închid timpul in clepsidră
Dar astept să-mi vină randul
Sa lupt cu el ca-ntr-o coridă
Eu copacul și el vântul.

Și de-ar fi să-mi zboare frunze,
Să mă-ndoaie de la trunchi,
Mă aplec spre rădăcina
Si-l lovesc tare-n genunchi.

Iar apoi l-inspir adânc
Si îl suflu de-amețeste,
Să știe el că pe pământ
Omul "bătrân" domneste.

Ca să-nvețe timpul mare,
Că-i el vânt sau că e taur,
Cât timp poate sta-mpicioare
Omul poate fi Balaur.