s-au stins felinarele
așteptăm crispați
ne trag la somn cearcănele celorlalți
ne-am topit ca oamenii de zăpadă
nici umbră nu mai avem fred
o mlaștină fără oglinzi fără stuf
o baltă
de jur împrejur
aici nu se adapă nicio privighetoare
nicio dorință

ne-am pierdut toate simțurile
ne pipăim unul pe celălalt cu buricele
degetelor
nu recunoaștem nimic

nu mai așteptăm nimic

s-au plictisit zeii fred
de jocul ăsta confuz în care nu se
mai îndrăgostesc de nicio danae
de niciun adonis

//mai poate vreo elenă cu breton
franțuzesc să aprindă călcâiele vreunui
achile?//

așa
să reînceapă jocul

dar nu
noi veșnic așteptăm să se tragă cortina
toți niște eminești sau stănești
actori și spectatori într-o poveste
naivă
absurdă
fără
nimb