oboseala de scris
despre sânge
ochi ce se cască
aripi pline de umori și tumori

lentoare în frig
povară dinspre plămân
în vârful
vârful vârfurilor
ceață spatele albului
pătură cu gust de cireșe căpșuni

sub aripi și pături
golul de bine

nu arată nici un deget spre cocoșul bisericii
nu bate nici un ceas ora de plecare spre mașinăriile
portului

oboseala pasul din urma pasului
bătrâna de la unu peste 80 de ani
spune zâmbind

să vă ajut

câte cețuri în priviri
zâmbet cu miros de șerbet
pe scaunul de rafie își scutură penajul
soarbe cafeluța cu viață cu tot

domnișoară cărțile nu fug
să vă distrez?
și își aruncă evantaiul spre
strada cu gnomi și bâlciul de semne
râde în galben și pudră de talc
trăim într-un ev nemedieval
se moare de frica fricilor

caut un timbru în portofel

în stânga mea
cresc zorele pe zidul mestecat
de iederă și timp