vei mai trăi până dimineață
lumea ideilor ți se va așterne înainte
ca un covor multicolor, mai mult roșu
pe care nu ai sperat niciodată să stai
vei încăleca armăsarul alb al tăcerii
dintre tine și lucrurile cele mai umile
care nu ard nu strigă ci tac
izbindu-te de neînțelesuri
preschimbate-n neînțelesuri și mai mari
vei purta masca de argint a singurătății
ca pe o podoabă antică
ochiul pineal te va trăda
și-ți va arunca fructul cărților
la cutia milei vor veni cerșetori
ca ambasadori ai inocenței pierdute
fluviul galben al inundațiilor
din ultima vreme ce a declanșat codul roșu
al vremelniciei lucrurilor îți trece prin vene
toți dar absolut toți și-au însușit masca ta argint
nu plânge nu e totul pierdut dacă știi să înoți
într-o zi vei prinde peștișorul de aur
ajuns-am la limanul divin.