E iarnă și e frig.
Poate m-am săturat să te tot strig...
M-am pus în liniște în pat.
Sufletul terminat-a de țipat ...

Cad fulgi de nea pe gri asfalt
În cadru citadin închis.
În minte-apare-un gând flotant :
"Hai să mă afund în vis !".

Ajung lângă tine,pe-o bancă-nvechită,
Ținându-ne-n brațe, abstracție făcând
De tot ce-i în juru-mi, în viața-mi tihnită
De tot ce e rău și tot ce-i în gând...

Te-mbrățișam stângace,tu mă strângeai convins.
Eram atât de mică pe lâng-a ta strânsoare...
Mă ridicam.Zburam.Aproape ceru-aș fi atins...
Dar ce vorbesc prostii ? Eu ajungeam la soare !

Dar eu dormeam în patul rece , înghețat ...
Acoperită de-o pătură veche, brodată cu vise ...
Mă trezesc dintr-o dată , c-un sunet țipat.
"Iarăși am visat frumos , zic , pare-mi-se...".