Ti-am fost candva prieten si iubit,ti-am fost si sprijin uneori,
Cand nimeni nu credea in tine, cand totul iti parea strain,
Cand doar in alb si negru-ti parea viata, un univers fara culori,
Eu am stiut intotdeauna ce simti tu, eu am stiut cand sa revin.

Sperantele le-am smuls din mine si ti le-am daruit sa le-mplinesti,
Cu lacrimile mele-am vindecat, din ranile ce trupul ti-au brazdat,
Fara sa-ti cer nimic, fara sa cred ca vei dori candva sa ma-ntalnesti,
Si nici acum nu stiu daca visez, sau toate le-am facut cu-adevarat.

Am dat cararea mea sa-ti poarte pasii, pe malul unui alt destin,
Si nu mai stiu sa-mi caut soarta, prin labirintul altei vieti,
Pentru ca ti-am ramas prieten, un univers dintr-un tacut suspin
Visand cat o singuratate, ca dincolo de toate-ai sa ma ierti.