POEZIE, MURG DE SEARÃ

poezie, murg de seară, ce alergi spre infinit,
vii din frisoanele spasmodice ale sufletului,
din inima frigurilor dragostei și a morții,
te înalți la ceruri ca o binecuvântare
și devii uragan
ce transformă pădurile de granate
în femei frumoase,
statui ale melancoliei,
balade
în care cânți orbilor,
plopilor,
vântului,
pământului,
voluptăți de nebunie,
cânt de orhidee,
scânteie din nicovala melancoliei,
agată din tâmplele păgâne,
tu înnobilezi suflete,
le faci să viseze,
du-mă cu tine, poezie,
du-mă în copilărie,
tu, iluzie cu metafore,
ferastră deschisă către toate culorile eternității,
partă-mă,
întoarce-mă,
lasă-mă
la izvorul viselor
să mă-mbăt cu apa ta
la poale de codru verde,
unde dansează ielele
și unde se ferecă inelele,
tu, inocență demonică,
spațiu roșu de sânge,
în care se-neacă bucuriile și durerile,
tu, poezie,
murg de seară înaripat,
du-mă, du-mă, du-mă...
fă-mă viscol,
fă-mă soare,
fă-mă izvor de izvoare,
fă-mă crai peste pământ,
duh ceresc peste mormânt
și mai fă-mă apă vie
când dă dorul în chindie,
cu cerul acoperiÈ™
și cu foșnet de frunziș
s-aud ciocârlia-n zbor
trilurînd a trilurare,
numai seara pe răcoare.

16.07.2010