Cu trist răsuflet vântul doinește prin aluni
Ca un monah ce ‘nalță frânturi de rugăciuni


Pe roade, în livadă stă soarele-ndoit –
S-a copt de-acuma vara și-i ca un fruct zbârcit


În cântecul de leagăn ce îl șoptesc pâraie
Pe trup de aur, holda îmbrac-a serii straie


Adoarme fânu-n stoguri adânc înmiresmate
Când prima stea își poartă făclia peste sate


Cum pe un miel fugarnic îl află un păstor
Apusu-mbrățișează un nor rătăcitor